Mr. Bonze

2021, ETAJ artist-run space, Bucharest, RO

„Numele meu este Mr. Bonze. Am trăit, trăiesc și voi trăi. Uneori privesc de sus, dar mă mai și cobor. Mă aflu într-un spațiu numit Etaj ETAJ artist-run space și voi fi lângă tine să-ți șoptesc. Am miros, am textură, am și formă. Gândul meu e și al tău și așa va fi mereu… plecăm de la răsărit până la apus și înapoi. Sunt un dute-vino permanent, dar îmi place să și stau… am stat, stau și voi sta cu tine. Mă aflu într-o dualitate între mine și tine, dar ne vom lua de mână până la urmă. Ne vom căuta pe mine, pe tine, pe noi și pe ceilalți. În mod sSigurat găsim ceva… cel puțin o amintire, dacă nu mai mult. Am o grăamadă de prieteni pe care aș vrea să-i cunoști, să-i cunoasteți. Sunt deosebiți și frumoși, chiar dacă uneori insistenți, dar sunt plăcuți. Se numesc în fel și chip, s-ar putea să-i și cunoști deja… dacă nu, se rezolvă. Am și câteva obiceiuri, dar nu vreau să mă las de ele, sunt prea prețioase pentru mine. Îmi place să privesc, să ascult și să observ. Pe pereți sunt atârnați, iar pe jos tot aruncați. Valoarea eșsti tu, nu ce-i în jurul tău, inspirat din gândul generat de Clive Bell. Sunt prezent și lipsesc mai tot timpul, dar voi fi acolo. Consider că gândesc, dar nu e important…până la urmă. Uneori mă gâdilă în talpă și e plăcut, mă face să-mi simt un nou eu. Dar e doar un gând, și, după cum am zis deja, e și al tău. Aerul e bun și spațiul complet. Îți voi arăta unde să pășești, te voi însoți și-ți voi povesti. Sunt entuziasmat, uneori cam tare… șstiu că nu e bine, dar ce să-i faci. E din cauza focului, e greu de controlat, șsi uneori mă arde. Dar am în ADN și puțin umor, mi-aș fi dorit mai mult, alții spun că am prea mult. Ce e după revoluție?, cred că o altă revoluție. Unii zic e, alții zic in, iar ceilalți rămân la re. Mă simt bine când creez poduri, mai exact intre ieri și azi, așa simt că sunt demn de mâine. Poate exagerez, dar îmi place să citesc, aici clădesc altfel de poduri. Poduri și podulețe… e un punct de vedere. E bine că-l am, e bine să-l ai… îți descriu mai mult când ne vedem. Nu va fi o plimbare în natură și nici în mall. E important să ne ținem de mână, altfel te vei pierde. Ce-a fost ieri nu e și azi, dar se poate întoarce mâine. Oricum, rămâne să ne găsim la Etaj, nu doar la subsol. Uneori, am senzația că am un nor deasupra capului, care-i negru, dar viu. O să ți-l arăt și ție… sunt sigur că-i vei zâmbii! Procesul (ca termen descris de N. Hartmann) și discuția sunt esența, de-acolo pleacă totul… transformarea, schimbarea, modificarea, transpunerea, suprapunerea, transfigurarea… ele sunt doar câteva dintre prietenele mele minunate. Uneori mă simt prea atașat de ele, dar și ele mă plac. El vine, pleacă și se-ntoarce, uneori mă ia cu el. O să ne uităm în dreapta, în stânga, sus, poate și jos. Sunt curios ce putem vedea împreună, singur oricum văd, dar dacă rămâi singur, sigur te vei pierde. E greu săa-mi dau seama dacă e mult, puțin… dar știu că-i important. Mult prea important, mai ales în laboratorul eului creator. Dar să știi că sunt deschis, putem vorbi, discuta și dezbate, asta-i iarăși important. Cum zicea Horia Bernea: „E ca în jazz, să știi când și cum să ataci și să te retragi”. Așa e și cu noi, cu mine, cu tine, cu toată lumea. Asta nu e poezie și nici text și nici joc, e o invitație…- să stai de vorbă cu eul eu sau eul tu, așa cum de altfel Gadamer spunea. Eu încerc să-mi dau seama, nu doar să înțeleg. Când calc și aud și văd și miros, mi se activează un gust. Aș vrea să guști și tu, nu contează dacă-ți place sau nu, doar gustă!… și vei vedea. Am vreo doi metri cinci zeci și 3trei, dar nu sunt mai mare decât tine. Sunt exact pe măasura ta. 

            ______Aaaa da, vom vorbi și despre artă!”

Share this: